...
O să vă dau un exemplu din miile de exemple care au desăvârșit dezastrul rasei doberman.
Să pornim la drum.
Prin anii '70 Odin Forell tatăl si Chico Forell fiul său mor ambii de DCM. Nimeni nu se sesizează și merg mai departe cu inconștiența de a le înmulți descendenții, mai rău pentru ca să fixeze DCM-ul în bagajul genetic al generațiilor viitoare înmulțesc descendenții acestora între ei. Despre unii dintre descendenții lor morți de DCM aflăm, despre alții mult mai mulți desigur dar mai bine ascunși de înmulțitori asta ca să nu le afecteze afacerea cu dobermani nu aflăm. Dar atunci când dobermanii sunt scoși în lumina reflectoarelor e mai greu să ascunzi moartea lor și ... Peste trei generații de la Chico Forell îl găsim pe Ebo v.d. Groote Maat care îi are ca ancestori atât pe Chico cât și pe Odin Forell și asta atât pe linie maternă dar și paternă. Și evident Ebo moștenește DCM-ul și moare la rândul lui de această boală.
Nici acum nu se sesizează nimeni și se continuă un breeding iată criminal pentru rasa doberman, dar aducător de bani mulți pentru cei care-l practică. Ebo este montat în draci iar descendenții lui montați cu mare sârg între ei. Ceea ce trebuia să se întâmple se întâmplă și tot acolo sub lumina reflectoarelor adevărul iese la iveală. Peste alte două generații "marele" Pezzano (Dumnezeu să-l ierte) pune de o montă între nepoata lui Ebo adică Tequilla Mali del Citone moartă și ea tot de DCM și Prinz v. Norden Stamm și el nepotul lui Ebo (ce inconștiență) și vine pe lume in ograda lui Pezzano cuibul cu litera A, cel cu Astor del Citone și Arielle d'Amour del Citone. Gurile rele zic că și Prinz ar fi murit tot de DCM dar că au reușit să-l pitească. Dar să trecem peste asta.
Ce credeți că putea obține dintr-o astfel de montă "marele" Pezzano, adică cel pupat peste tot de înmulțitorii de dobermani atâta timp cât a avut pâinea și cuțitul ?
Era clar ce putea obține, putea obține doar un cuib cu bombe genetice DCM-iste printre care Astor del Citone si Arielle d'Amour del Citone. Nu mă credeți când zic că cei doi au fost bombe genetice? Ia uitați aici dovada: și Astor dar și Arielle vor muri tot de DCM. Normal din punct de vedere genetic. Anormal din partea unor crescători responsabili să procedeze contra intereselor rasei, dar normal din partea unor înmulțitori negustori de dobermani care urmăresc doar profitul personal adică bani și faimă ...
Stați să vedeți în continuare.
Pezzano fiind el "mare" cum zic înmulțitorii nu se lasă și ce credeți că face? Păi ce era cel mai bine pentru triumful DCM-ului.
În primul rând pune de un incest frate-soră, adică îl înmulțește pe Astor del Citone cu Arielle d'Amour del Citone. În al doilea rând servindu-se de faptul că este "mare" și cu mâinile pe pârghiile dobermanisticii mondiale îl face în uralele asistenței înmulțitorilor mare genitor pe fiul lui Astor și al Arielle adică Gino Gomez del Citone. Și cum Pezzano e "mare" "mărimea" lui este musai să fie utilizată pentru profitul material al înmulțitorilor din lumea întreagă care năvălesc cu femelele lor să se încuscrească cu Gino al lui Pezzano, adică să se încuscrească cu DCM-ul. Cu spermă natur sau congelată Gino are cam 500 de pui. Atât am numărat eu poate sunt mai mulți și nu știu eu. 500 de pui, mii de nepoți, zeci de mii de strănepoți, ... care din rapacitatea înmulțitorilor vor fi înmulțiți anii următori între ei urmând a fixa DCM-ul în genomul rasei.
Dar stați putin că n-am terminat.
Unul dintre puii lui Gino pe numele lui Zordan Zewi del Citone și el cu peste 300 de pui montează o nepoată tot de-al lui Gino (deci iarași DCM și pe linie maternă dar și paternă), nepoată și a lui Tigr iz Slavnoi Stai (și el mort de DCM) si uite așa vine pe lume ghiorlăul full de DCM pe numele lui Cabir Citto del Citone adus în România ca să mai nenorocească ce încă n-a fost nenorocit deja. Adus evident pe post de cadou otrăvit. Apoi Cabir este montat cu o altă ghioarlă autohtonă First Favorite femelă cu aceeași genetică dezastruoasă ca a lui Cabir pornind tot de la DCM-ul lui Odin și Chico Forell.
Ca urmare a montei apare Heraclea Heart care ajunge apoi în Grecia, asta desigur ca să mai distrugă și pe acolo ce mai era cât de cât sănătos.
Asta-i o poveste din miile de povești care explică dezastrul rasei doberman de azi și care confirmă ceea ce spun eu: problema rasei doberman este problemă de caracter a înmulțitorilor rasei.
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
